Am ales cu buna stiinta acele timpuri-renascentiste sau Renasterea, o sa para destul de ciudat dar, se pare foarte asemanator cu timpul nostru. „Dezvoltarea rapida a comertului a contribuit la aparitia diferitor centre economice, politice si culturale.”
Wikipedia ne lamureste acele timpuri: ”Renasterea” a fost o miscare culturala care s-a intins pe perioada secolelor XIV-XVII. A debutat in Italia, in perioada Evului Mediu Tarziu si ulterior, s-a raspandit in restul Europei. Desi aparitia tiparului a accelerat difuzarea ideilor in secolul al XV-lea, schimbarile Renasterii nu au fost experimentate uniform de intreaga Europa”.
A condamna acum burghezia inseamna – a condamna originea istoriei primului parfum – sau, mai degraba, a aparitiei parfumeriei italiene renascentiste.
Citind si recitind din nou istoria acelor timpuri am intele si va citez:
„Aristocratii italieni si din Provence posedau rente neimpozabile, fapt care le permitea sa-si diversifice capacitatile lor. Si pentru ca in secolele XII- XIV a existat opozitia intre aristocratie si noua burghezie, lucrurile bune ale vietii au trecut in mainile burgheziei”.
In asa mod luxul, care pana acum a dainuit numai in palatele regale si castele, atunci au trecut dincolo de hotarele lor.PARFUM – arma cu scop dublu
Parfumurile – o industrie care eragata sa se adapteze la noile schimbari in societate. Cu toate acestea, dupa epidemia de ciuma in a doua jumatate a XIV, situația nu s-a schimbat. Dezastrele din trecut si, in consecinta, pierderea industriei, dorinta de a creste rapid capitalul, a pus bazele pentru un stil de viata mai modest. Pentru parfumurile de acum, ca si acum in epoca Renasterii, a aparut o cerere in medicina (secolul XIX), acestea au devenit un obiect de lux, o sursa de placere si cel mai important – Un simbol al statutului!
In porturile si pietele din nordul Italiei apareau tot mai multe condimente orientale, ierburi de peste mari aduse din tari indepartate. Si farmacistii locali lucrat de zor la crearea de noi amestecuri si retete.
In conformitate cu canoanele modei aristocratice din secolul al XV-lea, Baldassarre Castiglione a descris in cartea „Curteanul”, ca exista un numar de arome populare. Baia era folosita tot mai putin, deoarece substanele unor arome persistente mascau pe alta parte mirosurile neplacute.
Un comerciant german scria despre folosirea in exces a parfurilor in perioada sa
„Nici cea mai caustica epigrama, nici indicatiile popilor nu ar putea sa faca aceste femei sa renunte la cosmetice. Sedearea in fata oglinzilor pentru ore in sir, s-au pictat si udat in parfum atat de abundent incat prezenta lor nu ar putea trece neobservata”
Concluzia: comertul, banii n plus pentru perceptia a ceea ce se numeste „parfum” nu sunt concepte clare …
