
Costumele populare romanesti
De veacuri fiecare natiune si-a exprimat intelegerea sa despre frumusetea umana, in special prin costumul popular. La majoritatea popoarelor costumele nationale sunt uimitor de minunate si multicolore. In aceasta privinta nu se deosebesc de alte popoare nici custumele populare romanesti. Insa… nu stiu si nu-mi vine a crede, ca mai exista un alt popor cu o varietate atat de mare de costume populare ca in tara noastra.
Ca si cum cineva a colectat culorile pajistilor inflorite, a raurilor albastre, verdele muntilor de primavara, poenele cu narcisi si garofite, cu apusuri de soare de foc si le-a pus pe haine.
Cercetarile specialistilor romani intreprinse de-a lungul timpului in diverse zone etnografice ale tarii, in atelierele mesteritelor din toate regiunile tarii au ajutat la pastrarea de-a lungul timpului la o multitudine de colectii de port popolar romanesc.
Costumul nu are numai functia practica, dar creeaza, de asemenea, imaginea unui om intr-o epoca anumita. In conformitate cu costumul se putea determina statutul social si marital al persoanei.
Hainele populare romanesti atrag atentia prin maiestrie si diversitate. Fiecare zona etnografica din Romania este specifica, piesele de port popular te ajuta sa recunosti si sa apreciezi varsta si starea sociala a persoanei dupa haina purtata.
In portul taranesc cea mai raspandita piesa este camasa. Lungimile ei variaza, uneori pana ceva mai jos de brau, alteori pana la glezne.
Costumul popular este diferit: pentru fete, pentru femei, pentru copii, si nu obligatoriu prin dimensiune, ci si prin stil si culori. Camasile brodate pe portiuni diferite in stil diferit sunt iile. Alte obiecte ale portului popular pentru femei sunt: fota, bondita, braiu, barneata, traista, marama sau basma. Marama deseori este tesuta din fir de borangic. Marama este unul dintre elementele legate de obiceiuri si se foloseste intr-un important moment al nuntii, care este acoperirea capului miresei, drept semn ca a devenit femeie. De acum incolo ea nu mai poate intra in biserica decat cu capul acoperit cu marama sau basma. In timpul ceremoniei nuptiale, capetele naframei erau tinute de catre cei doi miri, semn al vesnicei legaturi ce se formeaza intre ei.
Portul popular pentru barbati in diferite zone etnografice includ in sine diferite piese: camasa ramane si la barbati un obiect principal, care se coase in stiluri diferite, la fel itarii, ilicul, clopul de paie, clopul cu pene de paun, chimirul, braul de piele, caciula.
Barbatii purtau pe cap caciula cea mai mare parte a anului. Chiar dupa moarte, erau ingropati cu caciula pe cap, pentru a o purta si in lumea de dincolo.
Din pacate, multe din tainele mestesugaritului portului popular s-au pierdut; multe traditii s-au schimbat. Toate cunostintele legate de tesaturi erau pastrate de mesteri anonimi, de fiecare taranca care trebuia sa stie sa toarca si sa teasa inainte de a avea o familie. Si ea nu invata din carti, ci de la femeile din sat la sezatori. Multe taranci au pierdut semnificatia tesaturilor, dar tarancile varstnice inca mai stiu, spre exemplu, care motive anume trebuie sa fie pe camasa unui ginere. Conceptia despre lume a oamenilor din trecut s-a schimbat, nu a stat pe loc. Inca din veacul trecut a inceput incet sa se destrame….
Sa pastram si sa ducem mai departe bogatia si frumuseatea neamului romanesc – traditia si portul popular, care au fost si sunt sursa de inspiratie pentru multi pictori renumiti si pentru producatori renumiti in domeniul modei de azi.