In articolul de astazi, care urmează tema – Tiroidită autoimună vom scrie despre:
1. Diagnosticul tiroiditei autoimune
2. Prevenirea și tratamentul tiroiditei autoimune
3. Dieta și stilul de viață pentru tiroidita autoimună
1. Diagnosticul tiroiditei autoimune
După cum indică recomandările clinice ale Asociației a Endocrinologilor, este posibil să spunem cu încredere că un pacient are tiroidită autoimună numai dacă sunt combinate așa-numitele semne de diagnostic majore.
Semne majore de diagnostic ale tiroiditei autoimune:
– Hipotiroidism manifestat primar (cu simptome) sau persistent subclinic (fara simptome) sau hashitoxicoza.
– Detectarea anticorpilor la țesutul tiroidian.
– Semne ecografice ale patologiei autoimune.
Dacă cel puțin unul dintre aceste semne este absent, diagnosticul de „tiroidită autoimună” este probabilistic. Vedeti mai jos lista analizelor care pot stabili daca aveți sau nu Tiroidită autoimună sau boala lui Hashimoto
T3 liber – sânge din venă
T4 liber – sânge din venă
TSH – – sânge din venă
AT-TG (col.) – sânge din venă
AT-TPO (col.) – sânge din venă
Hemotest, glanda tiroidă, screening
O biopsie prin puncție a glandei tiroide nu este necesară pentru a confirma diagnosticul de tiroidită autoimună. Această metodă poate fi utilizată doar pentru diagnosticul diferențial cu cancer tiroidian dacă sunt detectați noduli tiroidieni cu un diametru mai mare de 1 cm.
De asemenea, nu are sens să se monitorizeze dinamica modificărilor nivelului de anticorpi autoimuni în timpul tiroiditei autoimune: acest lucru nu va ajuta la prezicerea modului în care se va dezvolta boala.
2. Prevenirea și tratamentul tiroiditei autoimune
Astăzi este imposibil să opriți agresiunea autoimună a organismului față de glanda tiroidă: nu există astfel de medicamente cu eficacitate dovedită. De asemenea, nu există măsuri eficiente de prevenire a tiroiditei autoimune.
Dacă un pacient are anticorpi autoimuni sau semne ecografice de tiroidite autoimune, dar glanda tiroidă continuă să funcționeze normal (indicatorul principal este un nivel normal de TSH), nu este indicat să se prescrie tratament. Terapia poate fi recomandată numai dacă glanda tiroidă este semnificativ mărită.
Dacă se detectează o disfuncție tiroidiană, este indicată terapia de substituție hormonală. Acest tratament vă permite să compensați pierderea parțială a funcției tiroidei prin luarea unui medicament hormonal.
Pentru terapia de substituție hormonală pentru tiroidita autoimună, se folosesc medicamente al căror ingredient activ este levotiroxina de sodiu – aceasta este o formă sintetică a hormonului tiroxină (T4).
Pentru hipotiroidismul manifest (niveluri crescute de TSH și niveluri scăzute de T4), levotiroxina de sodiu este de obicei prescrisă la o rată de 1,6-1,8 mcg per 1 kg de greutate corporală a pacientului.
Pentru hipotiroidismul subclinic (nivel crescut de TSH cu niveluri normale de T4), de regulă, medicamentele nu sunt prescrise imediat. Mai întâi, se repetă (după 3-6 luni) testul de sânge pentru hormoni. Dacă rezultatele unei astfel de analize confirmă disfuncția persistentă a glandei tiroide (nivel de TSH peste 10 mU/l sau detectarea dublă a nivelurilor de TSH în intervalul 5-10 mU/l), atunci este prescrisă terapia de substituție hormonală. Dar dacă pacienții au peste 55 de ani și au boli cardiovasculare, terapia de substituție este prescrisă numai dacă medicamentul este bine tolerat.
Dacă hipotiroidismul subclinic este detectat la o femeie însărcinată, se prescrie imediat terapia de substituție cu doza completă.
Dacă la o femeie care planifică o sarcină sunt detectați anticorpi autoimuni sau semne cu ultrasunete ale tiroiditei autoimune, aceasta va fi sfătuită să facă un test de sânge pentru TSH și hormoni T4 liberi pentru a evalua funcția tiroidiană. Acest studiu este efectuat înainte de concepție și în fiecare trimestru de sarcină.
Tratamentul este considerat eficient atunci când, datorită administrării medicamentului, a fost posibil să se obțină un nivel normal stabil de TSH în sânge.
3. Dieta și stilul de viață pentru tiroidita autoimună
Astăzi nu există dovezi confirmate că orice dietă afectează cursul tiroiditei autoimune. Prin urmare, recomandările pentru pacienții cu această boală sunt aceleași ca pentru toți oamenii: consumați o dietă de calitate și variată, controlați nivelul de stres, mențineți o activitate fizică moderată și dormiți suficient.
Protocol nutrițional autoimun (dietă autoimună, paleoprotocol autoimun) pentru boala Hashimoto.
Unii experți consideră că, dacă aveți tiroidita Hashimoto, ar trebui să respectați așa-numita dietă autoimună (paleoprotocol autoimun, protocol de nutriție autoimună). Acest sistem nutrițional se bazează pe ideea unui intestin „permetător” – deteriorarea mucoasei intestinale și intrarea în sânge a substanțelor care rămân în mod normal în intestine. Apoi sistemul imunitar reacționează la ele și produce anticorpi împotriva lor care atacă structurile glandei tiroide.
Dieta autoimună
Scopul dietei autoimune este de a „petici” intestinele și de a reduce inflamația autoimună printr-o nutriție adecvată.
Permise în cadrul acestei diete: carne, pește și fructe de mare, legume (cu excepția solaanelor: cartofi, vinete, roșii, ardei gras), fructe, alimente fermentate, bulion de oase și ierburi.
Nu sunt recomandate laptele și soia, ouăle, leguminoasele, nucile și semințele, alimentele rafinate, zahărul și îndulcitorii, conservele, cafeaua și alcoolul.
Această dietă poate optimiza într-adevăr motilitatea intestinală, dar din cauza numărului mare de restricții, poate cauza deficit de anumite vitamine și minerale, precum calciul. Și în prezent nu există studii convingătoare privind rolul unei diete autoimune în tratamentul tiroiditei autoimune.
De asemenea, pacienții cu tiroidită autoimună ar trebui să fie atenți atunci când iau medicamente cu iod. Dacă iodul în unele medicamente este conținut într-o doză care depășește 1 mg pe zi, acest lucru poate duce la manifestarea hipotiroidismului, adică o scădere a nivelului de hormoni tiroidieni. Cu acest tratament, este necesară monitorizarea funcției tiroidei.
La ce medic ar trebui să mă adresez pentru tiroidita autoimună?
Un endocrinolog se ocupă cu diagnosticul și tratamentul tiroiditei autoimune.
Acest medic este specializat în tratamentul bolilor sistemului endocrin. Include glande endocrine, care produc și eliberează hormoni în sânge – substanțe biologic active care reglează funcționarea organelor interne și procesele importante din organism (metabolism, menținerea unei temperaturi stabile a corpului și altele). Glanda tiroidă este una dintre glandele endocrine.
În timpul numirii inițiale, endocrinologul poate suspecta tiroidita autoimună la colectarea plângerilor, istoricul medical și palparea glandei tiroide. Pentru a confirma diagnosticul, medicul poate prescrie teste suplimentare: ecografie a glandei tiroide și teste de sânge pentru hormoni.
